Fonduri structurale blog

Daca veti avea vreodata ocazia sa lucrati la un proiect pe fonduri europene nerambursabile in care sa dispuneti de mai multe resurse decat va trebuie, probabil ca va veti simti norocos, dar de obicei e vorba pur si simplu de faptul ca nu sunteti suficient de ambitios in ceea ce ati putea realiza.

Proiectele in sine fac parte, in mod normal, dintr-o ierarhie mai ampla de prioritati referitoare la activitatile desfasurate intr-o organizatie. Este cat se poate de important sa intelegeti acest proces de stabilire a prioritatilor si sa va dati seama unde se plaseaza proiectul pe care-l derulati dumneavoastra in cadrul ierarhiei generale. Capacitatea de a utiliza si gestiona sistemul de prioritati al unei organizatii va va usura substantial accesul la resurse europene nerambursabile.

In principiu, logica de la baza stabilirii prioritatilor este foarte simpla. Toata lumea intelege ideea ca unele sarcini trebuie sa fie executate inaintea altora, precum si ideea de a avea o lista a activitatilor ierarhizate in ordinea prioritatii. In practica insa, ordonarea dupa gradul de prioritate a unor lucrari complexe, care se executa pentru atingerea unei mari varietati de obiective, este prin ea insasi o sarcina grea si importanta. Factorii de luat in considerare sunt urmatorii:

Prima intrebare pe care trebuie sa v-o puneti este pe ce baza stabiliti ordinea de prioritate? Daca este vorba de doar cateva sarcini, atunci s-ar putea sa nu aveti nevoie de criterii explicite, fiind suficienta reactia intuitiva a managerului cu experienta, dar din clipa in care stabilirea prioritatilor devine o treaba complexa, va trebuie un mod sau altul de evaluare pe baza caruia sa puteti face ierarhizarea. De exemplu, ati putea trece pe primul loc sarcinile cu cea mai inalta valoare de utilitate sau pe cele care materializeaza cele mai importante cerinte europene din partea clientului si fondurilor nerambursabile. Daca nu aveti un astfel de criteriu, stabilirea pri­oritatilor risca sa devina un simplu mecanism prin care cei interesati sa-si promoveze propriile activitati mai intai.

Procesul ideal de ierarhizare a prioritatilor va avea ca rezultat o lista in care fiecare activitate se compara din punctul de vedere al urgentei cu toate celelalte activitati pe care le aveti de executat. In consecinta, tot ce aveti de facut este sa incepeti sa desfasurati activitatea de pe primul loc, apoi pe cea care ocupa locul al doilea si asa mai departe, pana ce ati epuizat intreaga lista. Foarte frumoasa teorie, numai ca si ierarhizarea prioritatilor, la fel ca planificarea, este doar un instrument, nu un scop in sine. Tentativele de a le ordona pe toate in raport cu prioritatea tuturor celorlalte adeseori consuma atat de mult timp si energie, incat face ca operatiunea de stabilire a gradelor de prioritate sa devina o activitate majora in toata regula, care nu ajunge niciodata sa fie complet finalizata. Solutia este sa optati pentru un mod simplu si general de categorisire a sarcinilor, pe care toata lumea sa-l inteleaga. Eu folosesc de regula urmatoarele tipuri de categorii:

Obligatorii, imposibil de amanat: sarcini pe fonduri europene nerambursabile care trebuie sa fie facute si neaparat la timp. N-ar trebui sa existe decat cateva asemenea sarcini in cadrul proiectului, in jurul carora dumneavoastra va construiti planurile. Daca le aveti in numar mare, atunci, in mod normal, probabil ca nu diferentiati corect gradele de prioritate.

Author :
Print